Ca să nu îşi mai piardă vremea prin baruri, Luigi Bogatu, fiul unui prosper om de afaceri, a fost angajat ca îngrijitor la un azil de boli nervoase. El nu a vrut să îmbrace treningul pe care îl purtau toţi angajaţii decât după ce directorul azilului a scris „Armani”, cu markerul, pe spatele bluzei, ca să fie de firmă. În prima zi, Luigi a plecat să facă o vizită în instituţie, iar pe drum l-a întâlnit pe pacientul care se credea clovn şi care s-a oferit să îi fie ghid...
Luigi şi clovnul se plimbau pe coridor când, dinspre camera în care stau „Cornel Dinu”, „Florin Piersic” şi „Corneliu Vadim Tudor”, se aude zarvă mare. Se duc într-acolo şi găsesc câţiva pacienţi strânşi lângă uşă. „Dinu”, „Piersic” şi „Vadim” formaseră un zid viu în faţa pragului şi nu voiau să îl lase să intre înăuntru pe cel care se credea Dan Diaconescu.
- Ce se întâmplă aici? Întreabă Luigi.
- Deci trebuie să vă povestesc, să vă spun, senzaţional, fiţi atenţi fiindcă nici nu ştiţi ce pierdeţi! Domnului Dinu i s-a furat o carte, absolut fenomenal, iar pe mine nu vrea să mă lase să intru în cameră ca să transmit în direct de acolo, din cameră, să transmit senzaţional!
- Aşa este! Aprobă un individ brunet. Este suspect! Foarte suspect!
- Taci, Lazarus! Acum vorbesc eu, senzaţional, vă spun, aceasta este cenzură! continuă „Diaconescu”.
- Linişte, dihăniilor! urlă Vadim. CLICK AICI pentru a citi restul poveştii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu