Ca să nu îşi mai piardă vremea prin baruri, Luigi Bogatu, fiul unui prosper om de afaceri, a fost angajat ca îngrijitor la un azil de boli nervoase. El nu a vrut să îmbrace treningul pe care îl purtau toţi angajaţii decât după ce directorul azilului a scris „Armani”, cu markerul, pe spatele bluzei, ca să fie de firmă. În prima zi, Luigi a plecat să facă o vizită în instituţie, iar pe drum l-a întâlnit pe pacientul care se credea clovn şi care s-a oferit să îi fie ghid...Luigi şi clovnul se plimbau pe coridor când, dintr-o cameră, iese un bărbat care ţine în dreptul gurii o coală de hârtie făcută pâlnie şi striga: „Nu uitaţi ! Astăzi, de la orele 14, comediantul nostru, zis şi Doru Octavian Dumitru, va susţine o reprezentaţie de tot hazul la camera ... la camera ... (se uită pe palma pe care avea scris ceva) ... la camera 12 ! Lume-lume ! Astăzi, orele 12, la camera 14 ! DOD pe viu ! Veţi muri de râs» Crainicul se opreşte în dreptul celor doi. « Cât este ceasul, domnilor?” „E două şi un sfert”, răspunde Luigi. „Aoleu ! Pierd spectacolul !” Bărbatul aruncă hârtia pe jos şi fuge pe scări. Luigi şi clovnul îl urmează. Ajung la camera 12, acolo unde vreo şase pacienţi priveau la un altul care ţinea în mână o lanternă pe post de microfon... CLICK AICI pentru a citi în cotinuare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu