de Victor Partan
Te invit la o degustare de viață.
Ia și o lămâie cu tine,
Poate ți se face greață.
Uneori viața nu e bună
Pentru unii mumă, pentru alții ciumă
În loc să te mângâie pe creștet
ca o rază de soare
care intră prin fereastra închisă,
Te fulgeră și te tună ca o furtună.
Viața poate să ți se pară
Prea picantă,
Prea fadă,
Prea degeaba.
De parcă bucătarul ar fi greșit rețeta
Sau l-ar fi stricat graba.
Este bine, totuși, să nu o refuzi,
Poate că după ea nu mai primești nimic.
E pericol
Crezând în ceva-ul de după
Să fii doar un ridicol.
Faceți căutări pe acest blog
Se afișează postările cu eticheta victor partan. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta victor partan. Afișați toate postările
vineri, 11 februarie 2011
joi, 13 ianuarie 2011
Alchimie
de Victor Partan
Îmi sunt ca o piatră de moară.
Aş fi ajuns departe fără mine.
Nu glumesc...
Am tot încercat să mă înlocuiesc
Cu un alt eu
construit din câte ceva din alţii,
Dar a fost imposibil
să găsesc o formulă
care să mă facă să-i fac loc.
Iar doi „eu” nu au loc în mine.
Nu îmi rămâne decât să port
discuţii lungi şi psihologice cu eu-l care sunt
Un fel de alchimie
Care să transforme piatra de moară
în aripi.
Pentru zbor.
Îmi sunt ca o piatră de moară.
Aş fi ajuns departe fără mine.
Nu glumesc...
Am tot încercat să mă înlocuiesc
Cu un alt eu
construit din câte ceva din alţii,
Dar a fost imposibil
să găsesc o formulă
care să mă facă să-i fac loc.
Iar doi „eu” nu au loc în mine.
Nu îmi rămâne decât să port
discuţii lungi şi psihologice cu eu-l care sunt
Un fel de alchimie
Care să transforme piatra de moară
în aripi.
Pentru zbor.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)