In sfarsit, a pierdut Timisoara!

Cat putea sa ii mai tina bulanu' pe timisoreni? Dupa o multime de puncte castigate pe nedrept in ultimul minut, echipa lui Marian "Jabba the Hut" Iancu a pierdut primul meci de campionat, 2-3 cu Rapid.
Am prevazut acest rezultat. Am vreo 2-3 martori. Rapidul castiga tocmai atunci cand spune toata lumea ca e vai de mama ei.

TVR, postul anti-național de televiziune!

Televiziunea Română, fostă liberă, ar trebui să se autodizolve. Nu îşi mai are sensul. Singura ei raţiune de a mai exista este doar aceea de a lua bani de la noi toţi pentru a-i folosi după bunul plac al unui anumit grup de interese constituit pe criterii politice. Aplaudacii lui Băsescu, conduși de Rodica Culcer (foto), primesc mulţi bani pentru a realiza emisiuni care adună în faţa televizoarelor câteva sute de indivizi pe plan naţional. În schimb, nu există bani pentru transmisii sportive care îi interesează pe toţi românii, cum ar fi meciurile de box, în care ai noştri devin campioni mondiali aducând faimă ţării, sau, de curând, partidele de fotbal din Liga I.
Consiliul de Administraţie al Televiziunii Române a respins posibilitatea ca TVR să participe licitaţia organizată de Liga Profesionistă de Fotbal pentru a cumpăra un pachet cu drepturi de televizare a meciurilor din Liga I.

Să vă fie ruşine, nesimţiţilor care aţi luat această hotărâre! Vă bateţi joc de o întreagă ţară. Prin intermediul televizorului, fotbalul rămăsese poate singura bucurie a multor dintre cei care plătesc ca să vă luaţi voi salariile de zeci de mii de euro. A românilor simpli, de la sate, care prind postul public de televiziune cu o sârmă legată de antena televizorului şi care nu văd Digi Sport, Dolce sau alte televiziuni inaccesibile pentru ei. Televiziunea Română s-a transformat în televiziunea anti-românească.

Ar trebui ca iubitorii de sport din România nu mai plătească nicio taxă. În felul acesta, dacă va trăi din audienţe, TVR va trebui să ţină cont şi de ce vrea să vadă lumea. Incompetenţii pătrunşi acolo de cele mai multe ori pe pile vor trebui să lase locul profesioniştilor. (Fragmente dintr-un editorial ce va apărea în Obiectiv de Călărași).

Ce are chimistul Funeriu în comun cu sportul?

Echipa feminină de spadă a României, formată din Anca Măroiu, Ana Maria Brânză, Simona Alexandru şi Loredana Iordăchioiu, a câştigat medalia de aur în finala Campionatelor Mondiale de scrimă, care s-a desfăşurat la Paris. Performanţa fetelor este cu atât mai lăudabilă cu cât, în România, sportul primeşte un sprijin epsilonic din partea autorităţilor. Este de notorietate cazul săritorului în bazin care a câştigat o medalie, în condiţiile în care antrenamentele le-a făcut sărind ... pe saltea, pentru că nu a avut bazin cu apă.
În România, investiţiile în infrastructura sportivă reprezintă doar un pretext de îmbogăţire. Primăria din Braşov a plătit 12 milioane de euro pentru un patinoar olimpic. În Ungaria, acelaşi tip de patinoar a costat doar 4 milioane de euro. Întrebaţi de ce există această diferenţă, conducătorii de partid şi de stat au replicat: “Păi ce? Vreţi să spuneţi că Braşovul nu avea nevoie de patinoar?”. Normal, doar nu puteau să spună că 8 milioane de euro au ajuns unde trebuia, sub formă de comisioane. De asemenea, presa a semnalat numeroase cazuri în care s-au construit săli de sport şi chiar stadioane în comune în care nu are cine să le folosească. Întrebăm “de ce?”, dar nu mai aşteptăm răspuns de la nimeni. Ne răspundem singuri: “Păi ce, nu are voie şi lumea de acolo să facă sport?”. Mai sunt şi altele. De exemplu, finanţările acordate unor cluburi fantomă, care, vorba cui a zis, sunt sublime dar lipsesc cu desăvârşire.
Este scandalos faptul că Daniel Funeriu, individul cu faţă de retard care este în acte şi ministrul sportului, nu scoate niciun cuvânt despre sport. Dar există o explicaţie. Titulatura sa este destul de lungă: ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. Probabil că, atunci când i s-a comunicat ce va, fi inginerul chimist Funeriu a auzit doar de “educaţie, cercetare şi tineret”. La “sport”, a aţipit.
Din păcate, sportul a fost domeniul care a preocupat cel mai puţin guvernele din ultimii ani, deşi acesta este cel care construieşte mai repede faima unei naţiuni. Dacă te duci în orice colţ al lumii, oamenii asociază România cu Hagi, cu Nadia Comăneci sau cu Ilie Năstase. Nu cu un olimpic la chimie, fizică sau altă materie, oricât de meritoriu ar fi acesta. Nu cu vreun om politic. Nu cu turismul spre care sunt direcţionate atâtea fonduri. Sportul, şi aici ne referim la fotbal, este singurul capabil să scoată lumea în stradă pentru o manifestare de bucurie. Sportul este barometrul sănătăţii unei naţiuni. Toate acestea sunt ignorate. Probabil că, după inginerul chimist, algoritmul politic va trimite în fruntea sportului românesc un electronist. Nu că am avea ceva cu electroniştii, dar ei ar trebui puşi în fruntea telecomunicaţiilor. Altfel, ne scurtcircuităm total. (Acest articol va apărea şi în Obiectiv de Călăraşi)

Ce onoare are Răzvan Lucescu?

Ce onoare are Răzvan Lucescu? La începutul campaniei de calificare, a spus foarte clar: dacă nu duc naţionala la Campionatul European, plec singur! După înfrângerea cu Franţa, s-a exprimat la fel de răspincat: nu plec, chiar dacă nu ne calificăm!
Probabil că Lucescu junior s-a convins pe sine însuşi că nu el este de vină pentru actuala situaţie. Că este meseriaş, chiar dacă s-au luat doar două puncte din nouă posibile! O dată ce s-a absolvit de orice vină, a căutat vinovaţii. Şi i-a găsit: toată lumea în afară de el şi Federaţie. În primul rând, presa. Nu se putea altfel. În alt doilea rând, suporterii. Apoi, ceilalţi oameni de fotbal. Pe măsură ce a găsit alţi şi alţi vinovaţi, a devenit tot mai mândru de el. Probabil că la un moment dat chiar s-a gândit ce naiba caută în fruntea reprezentativei unei ţări în care trăiesc numai vinovaţi. Numai labili psihici, aşa cum chiar el s-a exprimat. Ar fi trebuit să antreneze Brazilia, Argentina... Sau măcar Olanda. Probabil că preşedinţii federaţiilor din ţările respective l-au sunat de nenumărate ori, dar suna ocupat, pentru că el vorbea cu Lucescu senior la telefon. În fine, este convins că românii nu îl merită, dar, în mărinimia sa, a decis să se sacrifice şi să rămână în fruntea tricolorilor. Este firesc să vrea o mărire de salariu. (fragment dintr-un editorial care va apărea în Obiectiv de Călăraşi)

Ce-şi face Lăcătuş cu mâna lui se numeşte umilinţă

Mi-a fost multă milă de antrenorul Lăcătuş când a fost dat prima dată afară prima dată de la Steaua. Mi-a fost mai puţină milă când a fost dat afară a doua oară. A treia oară, nu o să îmi mai fie deloc. Dacă s-a reîntors, înseamnă că îi place să fie umilit.
Pe lângă faptul că nu este cine ştie ce capacitate în domeniul antrenoratului, Lăcătuş se vede pus în fruntea unei adunături de jucători, nu în fruntea unei echipe. Aducerea celor şapte fotbalişti de la Urziceni a compromis orice şansă a Stelei de a se clasa pe un loc respectabil. Aceştia sunt impuşi în primul unsprezece, dar nu joacă nimic. Niciodată nu are ce căuta Bilaşco titular în faţa lui Kapetanos. Apostol e o mare ţeapă. A prins acum două sezoane câteva meciuri bune şi se crede sculă, dar nu e în stare nici să stea în ghete. Brandan, dacă nu este fundaş stânga, e împiedicat. Galamaz ar putea, însă, să se impună, deoarece Abrudan şi Geraldo sunt petarde. A se remarca faptul că Steaua a primit goluri de la Timişoara şi Oţelul după faulturi făcute în apropierea careului de Geraldo.
Dodel e din nou legumă, iar Bănel ... Bănel a fost singurul care a jucat ceva cu Oţelul. Asta spune tot.

Barcelona, Arsenal şi Manchester din liga lui Mitică

Din nu ştiu ce motiv, cluburile de fotbal din ţara noastră au început să se raporteze la FC Barcelona. Înfrângerea Stelei la Urziceni a fost mai puţin ruşinoasă pentru că ... Barcelona pierduse şi ea cu 0-2 în faţa lui Hercules. Deci era oarecum normal ca Barcelonuţa, aşa cum s-au autointitulat roş-albaştrii, să piardă. Ba mai mult. Steaua a luat un singur gol, pe când portarul campioanei Spaniei a scos mingea din poartă de două ori. Deci, pe cale de consecinţă, se înţelege că Steaua este chiar ceva mai bună decât Barcelona.
După înfrângerea Craiovei de la Târgu Jiu, Victor Piţurcă a fost încurajat de oltenii strânşi în jurul arenei: “Lasă, Piţi, nu fi supărat. Şi Barcelona a pierdut!”. De parcă spaniolii erau rivalii direcţi ai juveţilor.
Trebuie să atragem atenţia că această raportare la FC Barcelona este una păguboasă. De ce? Pentru că Barcelona pierde foarte rar. Poate de două-trei ori pe sezon. Cum îşi vor mai scuza echipele româneşti înfrângerile din moment ce catalunii vor câştiga în respectivul weekend? Parcă îl şi vedem pe Gigi Becali tunând şi fulgerând: “Credeam că Ilie Dumitrescu are valoare, dar nu e aşa. Barcelona a bătut-o ieri cu 5-0 pe Villareal, iar el a subordonat-o doar cu 2-0 pe FCM Târgu Mureş. Nu se poate aşa ceva!”.
Să recunoaştem că aici este vorba de lipsă de inspiraţie. Steaua, Craiova ş.a.m.d. ar fi trebuit să se raporteze la Lăpuşul Târgu Lăpuş sau la Viitorul Însurăţei. Nu la FC Barcelona. Astfel, când te bate Dinamo sau Rapid, poţi servi automat circumstanţa atenuantă: “Păi da, dar şi Lăpuşul Târgu Lăpuş a pierdut meciul cu Luceafărul Mihai Eminescu!”.
Să nu uităm că, la începutul sezonului trecut, Steaua îşi spunea Arsenal de România. Asta până când Cristiano “Arsene Wenger” Bergodi a fost alungat. Anul acesta e Barcelona până când o să revină cu picioarele pe pământ. Eşecul cu Unirea Urziceni a fost doar un bobârnac. Oare anul viitor cine va fi? Real Madrid? Manchester United? Echipa patronată de Gigi Becali încearcă fărăr niciun succes să copieze diferite modele în loc să îşi construiască o personalitate proprie. După orice evoluţie mai răsărită, lumea se grăbeşte să o compare cu Steaua '86. Timpul trece, însă, repede în Ghencea. Dacă într-o etapă e Steaua '86, în cealaltă redevine Steaua 2010. Douăzeci şi patru de ani se scurg în şapte zile. Sau în chiar mai puţin.
Pentru ca patronii să aibă satisfacţie deplină, ar fi frumos ca echipele româneşti să îşi poată schimba numele de la un sezon la altul. Chiar să se poată numi Barcelona, Internazionale, Real Madrid, Ajax. Startul campionatului să fie precedat de o Adunare Generală a LPF în care şefii grupărilor să fie întrebaţi: “Cine vrei să fii sezonul ăsta?”. Preferinţele ar fi înregistrate după ordinea din ultimul clasament. Astfel, cel de pe locul zece ar răspunde: “Cum? Numele PSV Eindhoven a fost luat? Şi Liverpool? Bine, noi o să fim FC Porto Galaţi!”. (acest articol apare și în Obiectiv de Călărași)